Concurenţa perfectă

Concurenţa perfectă desemnează acea situaţie de piaţă în care toate firmele pot să vândă întreaga producţie la preţul pieţei, fără a-l influenţa, iar toţi cumpărătorii pot cumpăra la preţul pieţei ceea ce doresc, fără a-l putea modifica. „Sursa conceptului de concurenţă perfectă poate fi identificată în noţiunea de liberă concurenţă”, care se distinge de alte forme de concurenţă prin principiul „laissez faire,laissez passer”.

 Acest tip de concurenţă se defineşte prin următoarele condiţii:          

• Atomicitatea participanţilor la tranzacţii, respectiv existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători pe piaţă, de puteri economice aproximativ egale şi relativ reduse, astfel încât fiecare are un rol minim pe piaţă; adică existenţa unui “număr mare” de agenţi economici de talie identică, ce participă pe piaţă în calitate de ofertanţi şi cumpărători. Fiecare are o dimensiune neglijabilă în raport cu dimensiunea pieţei, negociind cantităţi mici de bunuri, astfel încât o modificare a cererii şi ofertei individuale nu poate să determine o schimbare a cererii şi ofertei globale.

• Omogenitatea bunurilor aparţinând aceleiaşi ramuri, astfel încât celor ce le cumpără le este indiferent de la cine le cumpără; toate firmele sunt producătoare ale aceluiaşi produs sau pe piaţă există numai produse echivalente şi perfect substituibile. Indiferent de producător, produsele nu sunt diferenţiate şi nu există publicitate.

•  Transparenţa pieţei, cunoaşterea de către cei interesaţi a cantităţilor oferite şi cerute, a calităţii şi tranzacţiilor încheiate. Ceea ce înseamnă că toţi agenţii economici sunt informaţi exact cu privire la piaţă. Aceştia au informaţiile necesare despre natura şi calitatea produsului, cantitatea cerută şi oferită.

• Fluiditatea pieţei, adaptarea fără restricţii a ofertei la cerere şi invers la modificarea preţului; adică există intrare şi ieşire liberă în sau din ramura respectivă, nu există îngrădiri juridice sau instituţionale la intrarea noilor producători sau concurenţi. Există posibilitatea adaptării cu uşurinţă a ofertei la cerere şi invers. În aceste condiţii, niciuna dintre firme nu are posibilitatea de a influenţa singură preţul pe piaţă. Dacă firma va încerca să practice un preţ mai mare decât cel al concurenţilor, consumatorii nu vor mai dori să cumpere produsele sale. “Cu cât o firmă individuală are mai patina putere de a influenţa piaţa pe care îşi vinde produsul, cu atât mai competitive este acea piaţă”.

• Perfecta mobilitate a factorilor de producţi producţie, care presupune că agenţii economici pot găsi şi folosi fără restricţii factorii de care au nevoie la un moment dat. Factorii de producţie se îndreaptă liber spre acele utilizări în care se obţine o rentabilitate ridicată.                                                                            

În practică concurenţa perfectă nu există întrucât nu se pot întâlni simultan cele cinci condiţii, în fapt există doar piaţa cu concurenţă imperfectă, care cunoaşte mai multe tipuri în funcţie de numărul de vânzători şi cumpărători prezenţi la un moment dat pe piaţă.                           

Chiar şi părintele conceptului mâinii invizibile a recunoscut că o concurenţă perfectă nu este decât un concept abstract care nu există în forma sa pură în economia reală.