Tipurile de concurenţă

Cea mai întâlnită formă de concurenţă este cea care se desfăşoară între întreprinderile care realizează acelaşi produs, satisfăcând astfel aceeaşi necesitate, ele disputându-şi aceeaşi clientelă şi care formează astfel concurenţa directă. Delimitarea lor, în această situaţie, se realizează prin nivelul calitativ al produsului, originalitatea acestuia, nivelul de servire, garanţiile care se acordă post-vânzare şi altele, reprezentând concurenţa orizontală. Tot relaţii de concurenţă apar şi între firmele care realizează produse substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime naturale şi sintetice (ex.: ţesături, cauciuc). În acest caz un rol esenţial revine calităţilor acestor produse, dar şi preţurilor, politica de promovare a produselor constituind un mijloc eficace de a învinge. În acest caz, relaţiile de concurenţă se desfăşoară pe verticală şi au ca efect extinderea pieţii unui producător pe seama concurenţilor.

Concurenţa care se desfăşoară între întreprinderile ce oferă produse diferite, dar care se adresează aceloraşi cumpărători este una indirectă. În acest caz se află produsele care sunt diferite, dar care satisfac aceleaşi nevoi. De exemplu, concurenţa dintre furnizorii de cafea şi cei de ceai. Tot în această categorie de concurenţă intră şi întreprinderile care în cadrul pieţei, îşi dispută aceleaşi venituri ale cumpărătorilor În acest caz va câştiga cel care va reuşi să îi convingă pe consumatori  că alegând produsul sau serviciul lor îşi satisfac cel mai bine una din numeroasele lor necesităţi.

Concurenţa, ca model de comportament al agenţilor economici în sistemul de piaţă, semnifică “o rivalitate între participanţii la actul de vânzare-cumpărare, un raport de forţă între aceştia”[1], o opoziţie, asigurând calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor[2], adică de maximizare a satisfacerii nevoilor pentru consumatori. Ea este o necesitate obiectivă, iminentă care acţionează complex şi contradictoriu, desemnând anumite tipuri de piaţă: piaţă cu concurenţă perfectă li piaţă cu concurenţă imperfectă cu formele sale: monopolul, concurenţa monopolistic, oligopolul şi oligopsonul (monopson). Acestea se stabilesc în funcţie de: numărul şi puterea agenţilor economici participanţi, gradul de diferenţiere a produselor, fluiditatea pieţei (posibilitatea intrării pe piaţă), transparenţa pieţei (gradul de cunoaştere a elementelor ei); mobilitatea factorilor de producţie.

Caracteristici	Concurenţa Perfectă	Concurenţa imperfectă
		Concurenţa monopolistică	Oligopol	Monopol
Număr firme	Mare	Mare	Mic	Una singură
Posibilitatea stabilirii preţului	Inexistentă	Limitată	Redusă	Considerabilă
Bariere concurenţiale pe piaţă	Inexistentă	Inexistentă	Există anumite bariere	Sisteme complete de bariere

*Sursa: Interpretare proprie pe baza informaţiilor din Tatiana Moşteanu-Concurenţa,abordări teoretice şi practice, Editura Economică, 2000, pag. 45  

---

[1] I. Ignat, “Concurenţa.Economie politică“,vol.I,Editura Porto-Franco,Galaţi,1991, pag. 201

[2] F. Von Hayek-“Colectivist Economic Planning”-Jonathan Cape, 1975, pag. 773