Cea
mai întâlnită formă de concurenţă este cea care se desfăşoară între
întreprinderile care realizează acelaşi produs, satisfăcând astfel aceeaşi
necesitate, ele disputându-şi aceeaşi clientelă şi care formează astfel concurenţa directă. Delimitarea lor, în
această situaţie, se realizează prin nivelul calitativ al produsului,
originalitatea acestuia, nivelul de servire, garanţiile care se acordă
post-vânzare şi altele, reprezentând concurenţa
orizontală. Tot relaţii de concurenţă apar şi între firmele care realizează
produse substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime naturale şi
sintetice (ex.: ţesături, cauciuc). În acest caz un rol esenţial revine calităţilor
acestor produse, dar şi preţurilor, politica de promovare a produselor
constituind un mijloc eficace de a învinge. În acest caz, relaţiile de
concurenţă se desfăşoară pe verticală şi au ca efect extinderea pieţii unui
producător pe seama concurenţilor.
Concurenţa
care se desfăşoară între întreprinderile ce oferă produse diferite, dar care se
adresează aceloraşi cumpărători este una indirectă.
În acest caz se află produsele care sunt diferite, dar care satisfac aceleaşi
nevoi. De exemplu, concurenţa dintre furnizorii de cafea şi cei de ceai. Tot în
această categorie de concurenţă intră şi întreprinderile care în cadrul pieţei,
îşi dispută aceleaşi venituri ale cumpărătorilor În acest caz va câştiga cel
care va reuşi să îi convingă pe consumatori
că alegând produsul sau serviciul lor îşi satisfac cel mai bine una din
numeroasele lor necesităţi.
Concurenţa,
ca model de comportament al agenţilor economici în sistemul de piaţă, semnifică
“o rivalitate între participanţii la actul de vânzare-cumpărare, un raport de
forţă între aceştia”[1],
o opoziţie, asigurând calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor[2],
adică de maximizare a satisfacerii nevoilor pentru consumatori. Ea este o
necesitate obiectivă, iminentă care acţionează complex şi contradictoriu,
desemnând anumite tipuri de piaţă: piaţă cu concurenţă perfectă li piaţă cu
concurenţă imperfectă cu formele sale: monopolul, concurenţa monopolistic, oligopolul
şi oligopsonul (monopson). Acestea se stabilesc în funcţie de: numărul şi
puterea agenţilor economici participanţi, gradul de diferenţiere a produselor,
fluiditatea pieţei (posibilitatea intrării pe piaţă), transparenţa pieţei
(gradul de cunoaştere a elementelor ei); mobilitatea factorilor de producţie.
|
Caracteristici
|
Concurenţa
Perfectă
|
Concurenţa
imperfectă
|
||
|
Concurenţa
monopolistică |
Oligopol
|
Monopol
|
||
|
Număr
firme
|
Mare
|
Mare
|
Mic
|
Una singură
|
|
Posibilitatea
stabilirii
preţului |
Inexistentă
|
Limitată
|
Redusă
|
Considerabilă
|
|
Bariere
concurenţiale
pe piaţă |
Inexistentă
|
Inexistentă
|
Există anumite
bariere |
Sisteme complete de bariere
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu